Un dumnezeu care nu respectă legea. Care lovește cu pumnul în masă până o ucide în bătaie. Un dumnezeu de sete abandonat în deșert. Un animal cu două picioare. Un capăt. Paharul în care ne aruncăm de vii toate bețiile. Și tu!
Un sau o! Literă sau subliteră. Umblând haotic prin capul meu unde deja a început să se audă
iarna
cum ne acoperă tot mai mult
sângele

(DD)10336770_536205479824142_8992054359226669955_n

Advertisements

cuvintele nu sunt păsări să zboare din libertate
nici animale nocturne în care se ascund subteranele
să cutreiere un pătrat din frica
care se descompune de câţiva ani
în obrazul meu
cuvintele nu explodează atunci când
le arunci în mijlocul unei mulţimi vide
chiar dacă au nervii întinşi la maxim
nu sfâşie
au dinţi de lapte în mijlocul gurii
cu ei muşcă bucăţi timide din sărutul mamei
printre ei curge beţia tatălui
atât de mult
încât
la un moment dat
aproape că nu îşi mai simt picioarele
lovindu-se de pământ

(DD)10336770_536205479824142_8992054359226669955_n

Anotimpul meu albastru

Cad perdele de-ntuneric, agăţate-n Carul Mare
Peste fruntea-ngândurată, peste ochii fără somn
Anotimpul meu albastru stă pitit între hotare
Îmbrăcat la patru ace, cu alura lui de domn…

Colivia mea de toamnă are frunze la ferestre
‘ngălbenite de şofranul toamnelor fireşti, ce vin,
Eu păstrez o diademă de maci roşii, ca pe-o zestre
Ce-am primit-o de la vara tapetată cu venin.

Funigei îmbracă trupu-mi, aştepând momentul serii
Când alaiul va pătrunde c-un buchet de busuioc
Toamna o ascund în temniţi, bucuria revederii
Îmi pictează colierul lacrimilor cu noroc.

Mă îmbăt cu vise stranii din buchetul de mireasă
(Este alb ca noaptea albă ce o port de când mă ştiu)
Anotimpul meu albastru, te aştept, să-ţi fiu aleasă
Cât mai eşti pe lângă mine, tânăr şi atât de viu!

Trece-n lanţuri, prins de ploaie şi de vântul nemilos
Biată frunză trecătoare, mire-abandonat pe jos…

versuri – Vio Petre10175047_846240925392315_8950177541325952564_n

Ingeri si larve

Valul uriaş de apă sparge , muşcă, rupe digul pe care ne-am chinuit luni întregi să-l facem.Nămolul se caţără pe sufletul deţinuţilor prinşi în zid, intră-n gură aducậnd de cele mai multe ori moartea prin sufocare.Umăr peste umăr, chip în chip aşteptăm chinuitoarea moarte,şuvoiul negru creşte pas cu pas peste noi.

Mă trezesc în infirmierie cu alte braţe, picioare , capete pe mine sufocậndu-mă. Lupt să ies deasupra , infirmierul mă trage de picioare într-un ultim gest.

-Ce dracu’ caţi acolo mă? Vrei să iei taluz? Ai adormit? Îmi dă două palme peste cap aruncậndu-mă afară pe uşă..Alte corpuri frậnte sunt aduse de a valma ş aruncate , îmi strậng hainele şi mă prezint în G3 ca să mă vadă şeful de pluton..

-Trebuie să mă vadă şefu’ de schimb, unde dau de el? Întreb eu speriat.Rămận fără porţie dacă crede că-s mort..

-Ce să crează bă? L-a luat apa cu tot cu crezu’ lui.Acu’ vă adună să vă împrăştie, lu-a-v-ar apa  să vă ieie!

Sunt împins iute spre saivane, acolo îmi fac loc pe o saltea de paie aşteptậnd să mi se spună ce să fac sau încotro să o iau.Forfota  creşte , scade din nou,apoi din nou ne ridicăm la comanda unui ofiţer de securitate.

-O să plecaţi în grupe de 4 spre gară, Nu vă abateţi de la drum, nu vă opriţi din drum, nu priviţi înapoi.Ne arată pistolul mitralieră apoi strậnge puternic cureaua .Strậnge cureaua arătậnd linia cerului ce taie Dunărea franjuri.

AL TREILEA CERC .MIRCEA..

Plouă, plouă şi toată apa se adună buluc peste acoperişul povậrnit al casei mai să-l doboare.Mama stă ţeapănă în geam aşteptậnd un semn, un gest.Nimic.Plouă nebuneşte iar Sanda sor-mea pisează femeia din geam cu tot felul de întrebări:

-Da’ taica cậnd apare? A zis că apare să-mi aducă bomboane, cậnd apare? Da’ unchiu Ion cậnd mai vie pe la noi? Nu-mi place barba lui, mă zgậrie cu ea!

-Taci fată! Taci!

Tocmai atunci se rupe cerul şi dealul, de sus se aude o răpăială suspectă apoi noaptea se frậnge scurt în bucăţi.Am intrat în casă tocmai cậnd mama a ieşit din geam frậngậndu-şi mậinile:

-Mirce’ ce-i acolo copile? Ce-i acolo de bubuie aşa tare?

-I-au înconjurat dincolo de stậnă pe unchiu’ şi taica.Am venit să te pregătesc  pentru ce se poate întậmpla! Să-mi dai puşca şi să faci exact cum ţi-a zis taica!

Pe cậnd ieşeam spre grădină răpăiala s-a înteţit oprindu-se însă ploaia.Urcam panta gậfậind , am auzit un zgomot înfudat iar corpul a căzut în noroi nu departe.Sabin? Ion? Aurel? Care din ei a căzut?

Nenea Aurel, el e! Cum de l-au doborật? Uite că se ridică, atật cật pot să văd prin lumini şi umbre.E cineva care-l loveşte cu puşca în spate, se luptă cu el.Vor să-l omoare.Unde-i Ion? Unde-i Sabin? De ce nu-s aici?

Ridic arma , trag   foc cu foc apoi mă apropii.Nenea stă lipit de copac, îşi şterge apa de pe frunte, sậngele privindu-mă în ochi parcă din altă lume:

-Amu’ rămậi tu ! Rămậi tu să duci totul mai departe auzi? Să nu mă faci de ruşine că viu’ din groapă şi te termin! Dă-mi puşca şi fugi! Mai ai o şansă! Fugi!

L-am lăsat acolo văzậndu-l pentru ultima dată am auzit doar tragerea, am simţit mirosul prafului de puşcă.În ultima rafală mi s-a oprit nodul în gật iar lacrimile mi s-au pus curmeziş peste faţă.Era mort.Un om impresionant murise.

 

Amely

Scurg zilele prin mine, cậştig o pậine amară ca să am apoi  o mică dezamăgire, Liliana se iubeşte cu Toader magazionerul de la hala 2, i-am prins împreunaţi şi pentru prima dată nu stiu cum să reacţionez.Nici ea nu se sinchiseşte prea tare şi după ce am trậntit uşa halei probabil şi-a continuat lucrul.Uite că vine şi a doua scrisoare de la Amely, mă anunţă că e bine, că s-a acomodat cu tabăra de bază şi urmează ascensiunea spre tabăra doi apoi pregătirea pentru ce urmează mai greu.Îmi trimite pupici, o poză mică din care desluşesc un cap învelit în căciulă de blană şi doi ochi albaştri.Doi ochi albaştri de la marea distanţă între pereţii unui munte cu nume greu de dorit şi pronunţat : Anapurna..

-Te-ai supărat pe mine, te înţeleg , se apără Liliana seara cậnd ne vedem din nou.Ce pot face să mă revanşez ? Sunt doar o fată care caută afecţiune , doar o fată care vrea să simtă brut în ea lumea.Nu pot fi a ta sau doar a ta, trebuie să simt brutul lumii interioare şi exterioare dacă mă înţelegi, vreau să simt carnea cum mă străpunge, să simt tremurul orgasmului bărbătesc, să simt cậnd vine acel punct.Nu pot rămậne însărcinată, cậnd eram copilă am avut nişte probleme.Acum caut doar să simt, să mă  bucur de acel moment delicat , umed .Înţelegi ? Da, eşti bun la pat, da, mă simt plină, da e minunat dar prefer să simt şi alte măsuri, alte sunete.

-Nu ţi-am cerut nimic.Vreau doar să te posed aici, acum, în toate fazele umane  ale procreerii..Mult spus procreere căci între noi stă un balon sau medicamente..Aşa că fi bună şi în seara asta lasă-mă să te posed pe la spate, ce zici ?

Se întoarce cuminte cu spatele oferindumi-se fără prea multe vorbe.Nu e loc de cuvinte, nu e loc decật de intrări  şi răsuflări sacadate decật de noi acum şi aici..

Vineri la ora 14 mă cheamă inginerul în biroul său de la etajul 3 , e nemulţumit de analizele ultimelor mostre de ulei apoi mă dă afară din cameră zicậndu-mi :

-Mậine vii la schimbul doi cu Liliana Petrescu, poate aşa că sunteţi amậndoi faceţi treabă..Va trebui să vă dau afară pe amậndoi ! Pe amậndoi cretini ce sunteţi !

Cu asta sunt concediat din discuţie şi trimis acasă să visez,la televizor un film despre Himalaya, un film în care mor 4 alpinişti iar al patrulea rămậne paralizat.Unde naiba-i Liliana ? S-a făcut 1 noaptea iar acu’ şi-a găsit să mă lase singur ? E nebună după sex din cậte îmi dau seama şi nici la telefon nu răspunde..lasă că mậine  seară o să găsesc eu ceva s-o pedepsesc, dau eu cu ea de toţi pereţii!

-Am auzit că lucrezi sậmbăta asta  s-a afişat domnişoara dimineaţa  mậngậindu-mă cu un zậmbet cum rar am mai văzut.În plus, bate raza soarelui razant pe chipul ei, îl luminează, îi dă ceva magnific..

-Inginerul e supărat pe mine, nu am făcut ce trebuie joi şi m-a trimis să mai învăţ lậngă tine.Mi-ai lipsit noaptea trecută, mult de tot..Pe unde ai umblat copilă ?

-Datorii mai vechi ce trebuiau plătite, nu zic mai multe că nu-i bine. Ce se mai aude de Amely ?

-Nimic de la ultima scrisoare, azi sau ieri trebuia să înceapă urcuşul..N-am idee, se poate deja să fie gheaţă, kaput!

-Plecăm? Vreau să se termine odată şi ziua de azi! Nu moare ea cu una cu două, e ca o pisică fiinţa aia !

Ora 14, nimeni în secţie, e normal pe undeva fiindcă sậmbăta muritorii de rậnd stau la coadă la bere, pậine , somn şi sex marital cật mai mult , restu’ se duc la lucru cazul meu şi al altora.

-Tamara iar nu şi-a făcut treaba o aud pe Liliana înjurậnd pe scări în sus, vine în vestiarul bărbaţilor, aprinde o ţigare apoi suduie din nou ca o birjăreasă :

-Mama ei de nenorocită ! nu reproduc limbajul căci o trece pe Tamara prin toată anatomia masculină, o traversează la maică-sa în origini apoi dă cu maieul murdar de pămậnt :

-Aia niciodată nu face nimic, tu le faci pe toate, dar trecere la şefi are, mă enervez eu şi ies pe uşa batantă.În mijlocul sălii tronează două canistre de plastic, prima e goală o  şutez cu forţă pậnă aproape de scară.A doua  o împing tot acolo apoi trec în revistă caietul de sarcini.Plin de treabă, mi-a dispărut cheful brusc cậnd mă apuc de alimentat uriaşul reactor cu ulei de tuia, acid sulfuric şi alte chimicale nocive, dăunătoare..

-La 5 să vii după mine sus la reactorul 3 , trebuie să setez o temperatură şi mă chinui ca dracu !

-Ăla numit bestia cu cadrane ? De ce-i zice aşa ?

-Că are mereu dopuri pe coloane şi pufneşte ca un apucat.Să sperăm că măcar azi Tamara a dat presiune şi temperatură cum trebuie..Altfel o să am o discuţie cu ea cap la cap !

Soarele se duce cuminte  după clădiri, parcă se prelinge încet pe fiecare geam murdar din fabrică, pe fiecare coş inutil, pe fiecare braţ de etaj..

-Ai venit ? Urcă-te pe  cutia asta şi zi-mi presiunea ca să o notez în caiet !

-5 bari, e  bine ?

-E bine şi nu prea , stai să mă uit şi eu !

Se ridică pe vậrfuri, lipeşte ochii de ecran apoi se lasă uşor pe spate zicậnd :

-Du-te şi alimentează-ţi cu h2so4 instalaţia apoi vin şi eu jos ok ? Mama lor de papuci ! Acu’ s-au găsit să se rupă ? ‘Tule’ mama lor !

Din nou la etajul 1, deschid capacul reactorului, adaug soluţia, adaug acidul sulfuric apoi aştept.Liliana cậntă ceva la etaj tocmai cậnd gheare de întuneric ne cuprind încet încet..

-Mai ai cu ăla de lucru ? se aude din nou vocea de sus..N-ar trebui să aduni ceva pentru probă ? Iar o să facă spume madam Colţescu..

-Mă duc la parter să verific ceva şi apoi revin..

Ca de obicei furtunul ce duce în butoiul de tablă e legat cu sậrmă, acum că l-am atins cu mậna din greşeală varsă tot conţinutul peste capul meu trậntindu-mă la pămậnt pentru cậteva secunde.Unde măsa-i becu ? Ce arde prostia asta de ulei !

-M-am ars ! M-am ars tare ! strig eu lipindu-mă de stậlp  stai că vin la tine !

Aud un ţipăt apoi un fậlfậit ca de aripi şi pocnetul corpului care cade peste canistre, totul în cậteva zeci de mişcări catastrofale, linişte…sau moarte..

« Breaking news : cei 6 alpinişti romậni angrenaţi în cursa pentru Anapurna 2005 au dispărut noaptea trecută sub cota de 7900..Amintim că acolo, săptămậna trecută au dispărut în avalanşă un grup de alpinişti germani »