te risipeşti în paturi extraconjugale

femei ascuţite şi casante

femei cu ochii goi şi carne albă

uitate

alungate

neştiute de nimeni nicăieri

pături  trase peste față

genunchi larg desfăcuţi

tuneluri moi de uitare şi pierzanie

iubiri de-o oră

sau de-o clipă

te trec prin icnetele lor inumane

apoi te părăsesc

lăsându-te mai pustiu

mai însetat

mai singur

te-ai pierdut undeva pe un drum fără capăt

îți irosești libertatea căutându-ţi o cuşcă

în fiecare seară mă rog să existe un dumnezeu

al bărbaților triști

în care tu să crezi

fără să cercetezi până la demență

1521863_10204558014605181_9216164415533710007_n

Advertisements

” Ma doare carnea ta. Prin mine trece
E lup flamand. Mi- e osul mort si rece.
Nu plange. Sunt o osie straina
Si pielea grea se zbate sub rugina”

Joi, in New York Magazin, Poezie1521863_10204558014605181_9216164415533710007_n

Viaţa pe pământ e doar un popas, un respiro în care inspirăm sau expirăm… „petele” ce trebuie sau nu, în călătoria din noi – suflet. (M.I.Z.10646776_583768561759860_2260016553686939743_n

Amely fragment.

Pe 15 septembrie tremurau gândurile în capul meu ca sălciile plângătoare,mergeam la liceu..Mare de oameni într-o mare de glasuri, într-o mare de verdeaţă a toamnei abia zărite.Pe cele 2 alei principale călcau elevi, părinţi, profesori iar curtea se dovedise a fi prea mică pentru tot poporul şcolar :

-Mergeţi la panou acolo.Veţi fi strigaţi de profesorul diriginte, a zis o doamnă plinuţă împingậndu-mă uşor prin mulţime.Meri copile acolo , nu dormi în papuci că trece ziua!

Un domn micuţ de statură  cu păr grizonat şi-a făcut apariţia printre noi citind de pe un tabel:

-Clasa  a-9-a b! Veterinara,clasa domnului profesor V. Ion..Cei ce vă auziţi strigaţi , treceţi în dreapta!

Eram strigaţi pe nume şi ne retrăgeam în colţ aşteptând.Apoi ne-a luat şi sus la etaj  ultima clasă.Prima bancă pe dreapta stăteam eu , Căţănaş, Udrea şi Răsădean Florin.Ce nou părea! Ce diferit!.În ultima bancă am văzut-o pe Amely hârjonindu-se cu un băiat mustăcios pe care aveam să-l  poreclim Musolini.

-Cei din internat să mergeţi să cumpăraţi cartele de masă! Atenţie că autobuzele spre oraş circulă destul de greu a spus dirigintele apoi şi-a întins foile pe masa de lemn geluit.

Totul a fost bine pînă la ora de chimie.O doamnă înaltă , cu  un păr negru superb, a intrat în clasă şi s-a repezit la  banca a doua:

-Formula sifonului? Zi! De ce dormi? Ai venit aicea să dormi în papucii statului? Eşti terorist cumva?

-Ăăă..Nu ştiu…ĂĂĂĂ!!!??

-Stai jos, următorul!

M-a intrebat şi pe mine, habar nu aveam,nici nu  fusesem interesat până atunci.Nu ştiusem o boabă de chimie nici în clasa a 8-a,eram lemn tănase la această materie..

O mână frumoasă  şi-a făcut cărare în părul meu  apoi  unghia lungă cật o zi de şcoală  s-a înfipt în carnea mea..Asta a fost prima oră! Urmau altele de chin chimic în care  notele aveau să oscileze între 2 şi 4..Toată clasa eram corigentă mai puţin un băiat din Haţeg şi Amely.Avea asta un dar în a  ştii chimie!

-O să fiu ars de viu de nu trec clasa.Cum naiba te descurci? O visez pe asta şi noaptea ! Dumnezeule! Sunt zgâriat!, pişcat, lovit! O să mă termine mậţa, pricepi?

-Vreau să mă fac doctoriţă,îmi trebuie chimie foarte multă.Mie îmi place chimia mă! Eşti tu găgăuţă..Dacă ai avea ceva în căpşor în afară de vise şi nori poate ar ieşi om din tine..

-Pe mine nu o să mă ajuţi?Mă laşi baltă cu năroada aia?

-Dacă mă ajuţi cu doamna de română.Urăsc literatura şi ea mă urăşte pe mine.Ne batem în personaje literare, cred că noaptea trecută Toma Alimoş a vrut să mă agreseze fizic.

-Batem palma?

-Dacă putem pleca  cu ceva de aici, da,dau chiar şi un suc.Dacă  putem pleca .a zis Amely cu ochii pierduţi după maşini.Nu puteam şi eu să dau la Vlaicu sau la Deva! M-a dus naiba la ţărani !

Autobuzele  foarte vechi  de multe ori se stricau când nu te aşteptai, burduful rupt filtra gerul dimineaţa, la prậnz praful se aşeza cuminte în toate şi pe toţi..În plus, venise iarna cu ploi, frig, zăpadă..De la şcoală s-au decis în terminarea lui octombrie să ajungem acasă cu un tractor  la care ataşaseră un vagon pentru muncitori.Cum să bagi atâţia nebuni într-un vagon?.Prima dimineaţă a fost teribilă,când tractorul a venit la autogară, din el a ieşit doamna profesoară de franceză furioasă:

-Fiţi respectuoşi! Fetele prima dată! Nu te împinge brută! E o domnişoară aici! Nu te împinge n-auzi?

-Stai mă Ionele , nu fii nebun,  are Marius minge, scăpăm de matematică, de chimie..Las-o naibii! Vrei iar să luăm un patru la chimie? Am notele la chimie de la 2 la 2.

Şi uite aşa o bună parte din trimestrul 1 l-am făcut cel puţin la primele două ore prin autogară.Situaţia însă devenise dramatică la mai multe materii şi deja mă apucau frisoanele.Cum să scap de chimie? Aveam 2 şi 4, matematica din nou îmi dădea bătăi de cap după  un 3, 4 5 a venit oaza de lumină cu 5 în teză cu mari emoţii..În plus, nici la biologie nu mă puteam lăuda cu note foarte mari.Îmi plăcea limba română, istoria, geografia .Atât.În ultima săptămână din trimestrul 1 am dat o lucrare finală la chimie.Doamna Andrei s-a uitat peste foi, a mustăcit nemulţumită apoi a zis:

-Mă Ionele? Tu de ce vii la şcoală? De ce te strădui tu să te scoli dimineaţa ? Care-i scopul tău ? Să-mi iei bruma de aer curat ?Nu miroase aici destul a prostie? A ciorapi nespălaţi?

Am ridicat din umeri.Probabil dintr-un reflex,nici azi nu ştiu de ce i-am răspuns aşa..

ndiferent de suferinţa oamenilor, când îi vezi cu lacrimi pe obraji, nu trebuie să simţi milă, compasiune, ci să te bucuri pentru ei. Îşi uşurează sufletul. Părerea de rău trebuie să o ai faţă de cei ce nu pot plânge… cu lacrimile ochilor. Interiorul lor e înnecat de lacrimile sufletului (chiar dacă nu le vezi)… (M.I.Z.10646776_583768561759860_2260016553686939743_n

Vine o zi când supus unui tir de întrebări cu, de şi despre tine puse, răspuns să dai. Curaj îţi trebuie. Ai nevoie de aripile cu care să zbori prin nimicul din tot…ul minţii şi trupului, să-ţi afli sufletul. (M.I.Z.)10646776_583768561759860_2260016553686939743_n