Ultimul stinge lumina p 7

-Eu l-aş puşca ! Arată cu degetul ce mi-ar face tocmai cậnd sunt împins în duba albaştră a poliţiei. Nici urmă de Maricel, de eleve, nimeni nu mă caută , nimănui nu-i pasă dacă trăiesc sau mor pe meleaguri olteneşti..Secţia unde sunt dus e mică, plină de neamuri arestate, prostituate, fum de ţigare şi miros acru de transpiraţie..

-Stai pe bancă acolo! Să nu te ridici de acolo!

Stau cuminte şi privesc tậmp cum trec halte de oameni, gări, şine vii, stări de disperare, poliţişti .Într-un final sunt preluat şi dus într-o celulă mică  cu gratii de ambele părţi:

-Noaptea asta te cazăm noi, eleve nu avem, poate nişte elevi care se pregătesc să dea bacalaureatul la centru, îmi zice gradatul în vậrstă..Rậde pe sub mustaţa mare şi neagră apoi îi face semn unui coleg de al său:

-Ăsta are mufă de profesor? Uită-te la el! Păi dacă îl trimitem la centru o să le predea curismu’la ăia!

-El sau ăia o să-l pună pe catedră? Nu vezi ce faţă de prostalău are?

Se plictisesc repede de mine şi-şi văd de treburile lor tocmai cậnd în faţa celulei apar doi indivizi frumos îmbrăcaţi ce-şi vorbesc unul altuia:

-Dai declaraţie că nu-i ăsta omu’? Semnezi? Vezi că dacă minţi..

-Nu-i ăsta dă-l în mă-sa! L-am văzut bine la faţă pe ăla,nu-i omu’ care trebuie!

-Şi fata a declarat la fel, hai mă sus! Pleci acasă! Hai că ai scăpat de data asta! După mine te-aş duce la Poartă da’ nah! Ai scăpat! Hai!

Uşurat, totuşi speriat ies din celulă şi aştept cậteva ore bune ca să pot părăsi sediul poliţiei.Unde să mă duc? Trebuie să revin la hotelul buclucaş, portarul se uită la mine , ridică din umeri:

-Numai e nimeni aici.Au plecat toţi…Du-te şi tu acasă, n-ai servici? Sau acuşi după ispravă te dădură afară?..

Noroc că pot prinde ultimul tren spre casă unde ajung după 13 ore de stat pe culoar într-o înghesuială cruntă, Amely doarme dezvelită, cărţile de medicină îi zac aruncate de colo colo, două sticle de vin desfăcute mă îmbie la o băută cruntă..

-Hei? Ai scăpat de Oltenia? Trebuie să te duci la şcoală, sună directoru’ din oră în oră! Aud vocea  de undeva de departe.

-Oricum mi-au stins lumina, mă duc să mă termine Brậnzovan.Dă-i în mama lor de nenorociţi! Mă ridic cu greutate.Crezi că mă vor aştepta cu flori?

-Cu flori nu, poate cu televiziuni, cu scandal la Pro tv, ce ştii tu? De data asta e Liliana aflată în cărucior, împinge pisica tărcată din calea ei obligậnd-o să se urce în patul lui Amely:

-Doarme ruptă, voi doi parcă sunteţi sacu’şi petecu’’.A plậns o zi întreagă cậnd te-a văzut la tv.Dacă nu o opream spărgea televizorul..

Îmi fac curaj, mă spăl, mă îmbrac şi traversez centrul oraşului cu capul bine băgat între umeri de teamă să nu fiu recunoscut.Am impresia că toţi se uită la mine, toţi mă urăsc pentru problemele legate de şcoală..

Apropo de şcoală, în afară de portar nimeni, sau aproape nimeni.O domnişoară plinuţă, se plimbă pe coridorul lung  aşteptậnd ceva sau pe cineva:

-Dacă nu vă supăraţi, pe cine căutaţi zic eu.Am fost chemat de domnul director , nu-l găsesc..

-Îl caut pe Ion Bărbulescu, dumneavoastră sunteţi?întinde mậna mică şi moale  apoi se răsuceşte pe tocuri..

-Amaru’meu, io mi-s.Despre ce anume e vorba că am numai belele de o vreme încoace.Mergem în sala profesorală? Poate e deschisă..

-Domnule Bărbulescu, acolo au voie numai cadrele didactice, dumneavoastră nu meritaţi acest statut ţinậndu-se cont de ce aţi făcut la Craiova..

-Ce am făcut domnişoară ? Am dormit ca ursu’ în bậrlog aia am făcut, strig eu la ea..

 

cropped-dscf6580.jpg

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.