Ingeri Captivi fragment

-Burcă, oi fi io blậnd da’ să ştii că te lovesc cum n-ai văz’t tu în viaţa ta! Vii la mine să-ţi dau miere şi pită api mă vrei a bate? Marş de aici nenorocitule! Te-am scos din mizerie auzi? Nici după ce te a scărpina în cur n-aveai mă!

-Dă-i mă! Dă-i mă la chiabur n-auzi? Dă-i mă ratantolule! Dă-i!

Miliţianul se codeşte din nou, ridică umerii spre urechile clăpăuge rupậndu-se  de grupul rămas în zale de praf..

 

VINE MILIŢIA..

 

-Lasă căruţa aicea! Las-o! Lasă calu’ las’ n-auzi?

-Domn şef, n-am după ce be’ apă, cum să las aice’ tot? Mă omori!

-Te-ai înscris la colectivă? Doru’ cậnd vine să îşi dea cota e grậu? Ce mai aşteaptă? Trece deştiu’ pe hậrtie şi înscrie-te la colectivă! Paştele şi anafura mătii!!

Camionul cu muncitori opreşte în capul satului apoi trupeţii coboară iute mậnaţi de un ins îmbrăcat în combinezon albastru.Căruţele au rămas lipite de dunga văii iar caii atậţia cật mai sunt întregi şterg praful şi uscăciunea în amintirea unui an verde suculent.

-Care sunteţi mă reacţionari? F.t.vă c.r de chiaburi! Tu eşti mă reacţionar? Paştele şi anafura!

Loveşte cu pumnul în primul om găsit la extremitatea grupului, trage de Florica lu’ Nelu, îi rupe basmaua.Femeia e căzută în drum iar copii se ţin strậns de ea, plậng, o roagă să se ridice.Din vale se ridică un vậnt de vrajbă cu coada toporului spre umăr loveşte scurt în pieptul muncitorului.Răsună două pocnete de pistol iar agresorul se prăvăleşte în praf, toţi fug, gloanţele şuieră.

În tot acest timp, dinspre Acmariu se iveşte încet măsurậnd paşii un om între două vậrste, cu hainele rupte pe jumătate, cu părul aruncat peste umerii largi.Mậinile sale mari cật o zi de post se urcă spre ştreaşina ochilor, şterg fruntea lată împingậnd trupul masiv înainte.Curtea primăriei se animează din nou odată cu apariţia maşinilor de miliţie, soldaţii coboară iar plutonierul se lipeşte în drumul călătorului:

-Matale unde? Nu vezi ce-i aci? Acte ceva?

-N-am.N-am că mi le-au luat în 43.N-am.

-Un nume ceva? Să nu-mi spui că eşti doar o umbră picată aice’ aşa, ca şi nenorociţii ăştia..

-Umbră nu, doar un om ce-şi caută soarta, soarta şi locul de linişte.Matale ce vrei? Că nu ţi-am greşit cu nimic..Ce vrei de la mine?

-Să stăm de vorbă, să vii înăuntru, poate aflăm cine eşti, ce vrei, ce zici?

-Zic să mă laşi în pace dumneata că nu ţi-am greşit cu nimic, răzbelu’ s-o gătat în 45.

-Culaie? Mă Culaie? Vino cu ăia doi să-l ducem pe ăsta înăuntru! Are mutră de reacţionar şi se uită urật!

Miliţienii se protesc în drum, faţă şi spate, unul din ei fluieră apoi  încearcă să-l prindă de mậnă pe individ.Cật ai clipi zboară peste gardul primăriei urmat de ceilalţi şi de plutonier.Acum e rậndul celor 5 muncitori aflaţi în preajmă să încerce prinderea uriaşului dar fără un rezultat notabil..

-Scoate mă puşca! Poate vine aşa! Revine Plutonierul aranjậndu-şi cascheta pe cap.Morţii mamii lui! Ăsta o să bat eu la el! Ca la hoţii de cai o să bat!

 

 

 

 

 

Advertisements

Biografie

biografie

o frunză se smulge de ramul timpului
din umăr înmugureşte un suspin
în aerul frânt se naşte un fluture- gând

o frunză se desparte de cântecul aripilor
din ochi strigă o lacrimă
un fluture-gând creşte în aerul frânt

o frunză se desprinde de inspirul fructului
din păr cade o stea
în aerul frânt se înalţă un fluture-gând

o frunză se pierde printre şoaptele ierbii
din talpă tace o piatră
un flutur de toamnă îmbracă aerul frânt

o frunză a fost un … cuvânt

Ella Grecu1011217_802384363161512_4055947303874310228_n

Alternante

alternanţe

un răsărit s-a prins de geană

(deşertul se zbate în ochi de fluture)

într-o rază se deschid pleoape de noapte
anotimpuri însingurate se pierd în oglindă
pereţii arşi ai inimii cad din tablouri cu suflete

( în ochi de fluture răsare soarele )

zorii mijesc în umbre colţuroase de strigăte
din inimă tresare un mugur alb de lumină
printre aripi ţâşnesc izvoare de linişte

un asfinţit s-a desprins de geană

Ella Grecu1011217_802384363161512_4055947303874310228_n

Plenitudine

plenitudine

mai sus cu un nor

zborul de pradă se aşterne într-un câmp alb de linişte
luminoase cuvinte-cercuri se rotunjesc din scuturi de luptă
petale de timpuri iluzorii se deschid în flori de lotus

mai sus cu un nor

iarba blândă mângâie fruntea de ghimpi a lumii
temerile înalţă poduri peste ziduri de ape tulburi
îngerii plămădesc din miezul lunii pâini ale iubirii

mai sus cu un nor

paşi smulşi din nemişcare ating piscuri de soare
din grele tăceri se rostesc psalmi pentru suflete
absolutul unei aripi se aude într-o inimă de raze

zborul de pradă se aşterne într-un câmp alb de linişte
o muzică desavârşită respiră cerul mai sus cu un nor

Ella Grecu1011217_802384363161512_4055947303874310228_n

Zbor

zbor

o lebădă albă sculptează în noapte o albie
dalta zborului arde săgeţi otrăvite
cenuşa se strânge în hăul de pradă

în depărtarea aripilor scrâşnesc pietrele

albia se adânceşte în pântecul cerului
din întunecime se rotunjesc ochi de lumină
lacrimile îngerilor susură într-un izvor

în depărtarea aripilor piere strigătul umbrelor

cerul se aruncă în vâltoarea luminii
maluri înalte de senin străjuiesc la răsărit
din fluierul zilei cresc muguri noi de timp

o lebădă albă sculptează în zi o albie
în depărtarea aripilor se cern inimile

Ella Grecu1011217_802384363161512_4055947303874310228_n

Amely

Miki şi Peter au plecat spre primăvară, priveam maşina  încărcată cu mobilă apoi pustiu,un gol imens creştea în urma lor,, ceva se rupsese iremediabil. Nu mai ieşeau copii afară, vechii prieteni dispăruseră, între noi ziduri de vậnt şi restul tăcere..Singura care se bucura nespus , vecina de la etajul 1:

-Bine că s-au dus dracului! Mă săturasem de prostiile lor! Nenorociţi ! Nenorociţi de unguri ! M-am săturat de gălăgie şi mizerie făcută pe scară, ducă-se pe pustie de nemerrnici.

Amely se schimbase foarte mult.Nu mai era copila  cu care mă jucam sau făceam prostii.Fata aceea băieţoasă ce preferase mereu mingea de fotbal în detrimentul păpuşii..

-Tot copil ai rămas Ionele, eu nu mai pot fi ca înainte, am crescut, sunt domnişoară, tu.. un copil..tot un copil..

Zậmbea cu dinţii impecabil de albi, plimba degetele molcom pe ciucurii de pe pătură apoi  s-a lăsat pe spate arătậnd cu degetul mare :

-Acolo, acolo eşti tu rămas în plasa de paianjen, eu, eu deja am păşit dincolo, o să înţelegi mai tậrziu, amu’ am o întậlnire  la Central cu un băiat..Paa !!

 

 

 

 

CRISTI…

 

 

 

Terminasem şcoala de ceva vreme şi familiile noastre îşi mutaseră reşedinţa pentru o vreme în nisipurile litoralului românesc.L-am auzit pe tata zicând:

-Cristi , e în stare foarte gravă!  E ars cu gazolină! Nu va rezista  prea mult din ce spun doctorii.Săracu copil!

-Care Cristi? A întrebat mama mutându-se pe cearşaf.

-De la ţară.A lui Dorina..

-Săracu’, ce naiba a făcut?

-S-a dus la furat gazolină din conductă şi a luat foc..

-Săracu’ are numa’19 ani..Dar oricum copilul ăla nu scăpa cu viaţă.De câte ori mergea cu motorul fără cască..Doamnee!! Să mori la 19 ani!!

La ţară era forfotă mare iar toată lumea vorbea despre cum furase Cristi gazolină ca apoi să ardă de viu cu încă 4 prieteni.Pînă şi Lucă al’ nebun  avea lacrimi în ochi şi amintiri  despre el.Am urcat cu animalele pe drumul spre Rădineşti apoi ne-am aşezat la umbră, bătea vậntul uşor şi parcă ceva urma să vină, să rupă toată lentoarea caldă în care pluteam.S-au auzit ţipete. Strigăte, aerul fierbinte s-a dilatat brusc  făcậndu-l pe Vasile să sară în sus:

-L-au adus pe Cristu’, mă duc să văd! L-au adus pe Cristu’ mort, mă duc să văd!

-O să ne bată tataie şi frati-tu! Vrei să îţi umfle iar c..ru..?

-Bă eu cobor pe padină la vale! Mă duc să-l văz mă!

Fiind curios m-am ţinut după el pậnă în poala pădurii apoi pe drumeagul ce tăia Mărăzuia într-un cot murdar şi plin de praf.Din păcate, am nimerit în drumul nostru peste bunicu-miu şi fratele mai mare al lui Vasile.Eu am scăpat cu două boate peste fund dar el a luat-o bine de tot:

-Ai dus vitele sus ca să le aduci din nou flămậnde! Na! Na cậine! De unde dau lapte dacă mănậncă numa’ pietre! Na! Să ai!

Sărea Vasile ca un apucat sub bicele fratelui, eu am fugit cật ai clipi ascultậnd ce ziceau oamenii veniţi la grozăvie:

-A intrat să toarne gazolină în staţia de pompare.Unul din ei s-a jucat cu bricheta.Cât de nebun să fii să te joci cu bricheta în vapori de gazolină?Ceilalţi trei au vrut să-i scoată afară dar…

-Cîtă putere a avut să mai strige după maică-sa chiar înainte să moară!a zis bunica făcîndu-şi cruce.

-Păi moşică, cine mergea cu motoreta aia fără cască şi fără să se ţină? Pe drumurile asteea..

-Dorina a înnebunit săraca, să îşi piardă copilu’ la 19 ani..

Amely era amestecată printre oamenii mari şi de multe ori am văzut-o aproape de sicriu.Se uita la chipul negru şi împietrit apoi revenea cu privirea la noi.

-Omul ăsta mi-a dat  bomboane cu o vară sau două înainte.. îmi aduc aminte că eram pierdută pe deal şi mi-a  vorbit frumos, bomboane, acu” e mort!.Cậtă dreptate e aici? Cậtă omenie la cel de sus?

Bătea cu piciorul în pămậnt, lovea pietrele apoi  dus-ă a fost o vreme.Toţi eram prinşi în dramă şi am ignorat starea ei.

Toate dramele omeneşti vin cu viteză, lovesc în sufletele celor prinşi în tornada lor şi lasă un hău imens.Un alai de cîteva sute de oameni l-au însoţit la groapă plîngînd apoi linişte. Vara şi-a continuat joaca serioasă indiferentă în căderea sufletească a  unora.Pe Gore l-am găsit jucîndu-se cu căţelul răposatului pe locul unde vroia să-i ridice o fîntînă, după datina oltenească, fiecare suflet dus dincolo trebuia să aibă o ciutură din care să bea omul însetat.