Ingeri si larve

-Tot visezi la evadare? Tot nebun ai rămas, cum crezi că scapi de aicea, tocmai din buricul Deltei? O să zbori?

-La cật mă aruncă ăştia în apă sigur învăţ să înnot.Îmi trec prin cap nişte gậnduri cum numai eu ştiu să le meşteresc.

-Las-o moartă! Nu mai plecăm noi de aice în veci.Nu vezi că mor cu sutele?  În ritmul ăsta crăpăm cu toţii!

-Brr! Rece s-a mai făcut! Bă n-ar trebui să primăvara odată? Brrr! Mi-au îngheţat ţurloaiele sub cậrpele astea.

-Mintea nu ţi-a îngheţat? Poate îmi dai o idee de fugă.Poate mă faci de o iau spre sậrma ghimpată şi gata.Termin cu toată amărăciunea.

-Căpcăun fricos ce eşti! Te caci pe tine mai rău ca una care  vede ştromeleagu’ prima dată.

Gậndurile prind contur, zare limpede odată cu închiderea Canalului, soldaţii ne înghesuie ca pe vite în vagoane cu diferite destinaţii.

-Tu meri la Craiova bă! La Craiova la penitenciar auzi? Au ăia o zamă bună de iarbăă!! Bă o să te caci pe tine  verde auzi?

Loveşte cu pumnul bolovan în tăblia căpăţậnii apoi cu şutul bocanc înjurậnd:

-Paştele şi anafura ta de bandit! Morţii mă-tii de bandit!

-Mă duce la Craiova auzi mă? Mă bate bine întậi apoi sunt dus la Craiova să mậnc iarbă.Da’ ce mă-s vită?

Maşina dubă stă lipită peron, doi securişti în spate, doi faţă cu tot cu  pistoalele lor automate.Fumează liniştiţi împrăştiind aburi nicotici peste prelata vehiculului.Cel mai solid dintre ei şi-a scos fotografia dintr-un buzunar arătậnd-o către ceilalţi trei:

-Aici am omorật eu nişte bandiţi.Mă i-am puşcat aşa..Să cure sậnge, mult sậnge.

-Uite că vin ăia!

-Grasule desfă duba mă  să intre bandiţii!  Să intre că de ieşit ioc!

Trupuri vii maltratate reazămă poteca de piatră .Mậinile întinse cătuşă-n cătuşă caută puterea unui înainte.Uşa dubei se deschide scậrţậind a moarte curentă aşteptậnd finaluri, gloanţe:

-Mă să nu careva cumva să ridicaţi capu’ da? Vorbeşte cel solid.Să nu care  că..

-Dimi dă-i drumu! Avem cărare de bătut! Capu joos! Vrai să dau cu patu’?

Corpurile se lipesc, se desfac, cresc în tavane de tablă la fiecare cotitură.Bucureştiul dispare înghiţit în gura hulpavă a timpului concret dincolo de Braşov.Grăsanul a adormit cu gura căscată , picături de sudoare rotundă exultă pe faţa lui lună .Şoferul cască, se freacă la ochi apoi trage de volan spre primul puţ de apă.

-Facem popas aici să beie şi ăştia apă.Îs tineri mă, să beie şi ei apă că cine ştie une’ or mai be’.

Izvorul s-a ivit pe drumeag dincolo de şosea între două bucăţi lungi de lemn braţe.Gardienii sunt în spate , fumează din nou  urmărind voios setea astậmpărată cu greu.Poate au amintiri, poate au acasă copii, fraţi.

-Gata mă, gata!v-ajunge!

Securistul corpolent se interpune între prizonieri şi restul colegilor.A ridicat arma încet mậngậind-o parcă.Patul lucios i-a ajuns în dreptul pieptului uriaş.Primii s-au oprit aşteptậnd moartea, cei din spate simt lovitura care-i scutură peste mậini şi capete.

-Mişcă-te Ioane odată că n-avem timp! Unde-i Mircea?

-L-au dus la Craiova părinţele.L-au dus la Craiova cu altă dubă.Pe alt drum.

-Îmbrăcaţi-vă cu hainele astora! Iute pậnă nu se trezesc!

Maşina se pune martor tăcut din nou la drum traversậnd munţii.Într-unul din satele ardelene se opreşte:

-În curtea din spate, direct în grajd cu ei! In partea din faţă –i aşezaţi unu’ cậte unu!

Falsul securist dispare pe uliţele satului adormit pậnă-n buza postului de miliţie.Două cadre vigilente ce dorm de somn zdrobit pe mesele geluite:

-Un tovarăş la care să mă plậng şi eu găsesc?

Capul caraliului se ridică încet, speriat din cauza trezirii furtună, muntele din faţa lui şi-a întins crestele mậini pậnă aproape de grindă:

-Mitale vrei a te plậnge? A te plậnge la ce şi de ce?

-Am în curte nişte bandiţi.Stau pitiţi în şură.Au arme, mi frică!

-Ban.ban.diţi? Vrei să zici bandiţi din ăia de-ai lu’…?

-Da, da, de-ai lu’.Dacă nu faceţi ceva o să mă plậng organelor superioare de partid da?

-Imediat! Imediat tovarăşe! Aşe spirit  civic n-am mai văz’t de mult pe aice! Merem dară!

In filme

in filme:
– “Dă-mi drumul, altfel o să murim amândoi?”
– “Cum să îţi dau drumul? Te iubesc!”
În viaţa:
– “Lasă-mi, fă, mâna, că mi-o rupi!”
– “Trage-mă sus, nenorocitule!”

Reclame

Amely

-Diana? Tu mănînci pilaf acasă la Deva?

-Da.Mami îmi face destul de des..De ce ?Ce are ?

-Dar tu ştii din ce este făcut pilaful ăsta?

-Nu ştiu..Cred că din orez, nu buni?

Bunica ieşise pe jumătate afară din casă şi nu a auzit.Aşa că am continuat:

-Tu ştii că orezul…

-Ce e cu orezul?

-Păi vrei să ştii?Chiar vrei să ştii ce mănînci?

-Da..

-Nu cred că vrei să ştii! Mă gậndesc cum se mişcă viermii prin farfurie, vaaai!!! Eu n-aş mậnca aşa ceva! Tu realizezi?

S-a îngălbenit ca o pară pậrguită apoi a ieşit de tot afară.O căuta pe bunica, se învậrtea, se rotea neliniştită.

-Sunteti nebuni! a zis Amely rậzậnd.O să vă scalpeze tanti.Nu vă duce capul la prea multe zău aşa! Însă îmi place! Îmi place să o văd chinuită, să o văd că suferă.

-Nu te băga! Las-o să primească ce merită!

-Noaptea asta o să aibă zeci de coşmaruri, mă voi ocupa personal de ea! A zis Ionuţ frecậndu-şi mậinile..

Bunica s-a întors şi noi ne-am adunat din nou la masă.Nu a trecut multă vreme căci de la Amely porni o altă trăznaie:

-Auzi, voi credeţi în vậrcolaci? Aţi auzit că există asemenea fiinţe? Eu am văzut un film cu oameni transformaţi În lupi, sunt mari, păroşi, au dinţi lungi..

-Ce îs ăia ? s-a băgat verişoara în seamă atật cît să ne trezească interesul.

-Nu ştii ce îs ăia vậrcolaci?Nu ştii ce îs ăia vậrcolaci?  Vaai! Păi stai să vezi cậnd o fi lună plină, se aud pe deal cum cheamă oamenii creduli şi apoi-îi devorează..

-Nici eu nu ştiu a zis senină Amely, am văzut un film cu nişte personaje  de mậncau oameni dar..

-Ionuţ, e lună plină afară?Uită-te! Parcă se aud şi nişte urlete, nişte chemări nu?

-Da, e lună plină.Suntem înconjuraţi.Ce ne facem?Bunica e bătrậnă, are carnea tare, dar noi? Nici nu vreau să mă gậndesc! Baricadaţi uşaa!! Verişoară dragă, cel mai bine e să te bagi iute sub pătură, noi te păzim! Dacă prindem dimineaţa e bine!

-Vậrcolacii sunt prin grădină în noaptea asta! Dumnezeule! Deja se aud paşi! Parcă am văzut nişte umbre în jurul şurii, brrrr!!

-Bunicoooooo! Eu vreau la wc!!  Afară-s vậrcolaci !! Vaaai !!! S-a pus pe plậns, nu vroia să mai iasă de sub pătura unde se ascunsese iar bunica a strậmbat din nas semn că distracţia era încheiată.

-Gata ! Sunt obosită şi bunicu-tu nu vine în seara asta.La culcare! Stingerea la bec că mậine rupem norii !

-Noi dormim în şură..Aşa a zis tata..

-Bine, terminaţi de mîncat şi mergeţi la culcare.! Am de lucru mult şi sunt obosită..

Dar cine putea să doarmă?.Ne-am dus în podul şurii şi povesteam filmele văzute, cărţile pe care le citeam..La un moment dat a apărut pisica cu puii şi s-a aşezat între noi..

-Uite-o şi pe asta! Nu ştie că patul e ocupat?

-Ba ştie.Ştie , dar are nevoie de căldură.Poate se teme de noapte cum ne temem şi noi oamenii..E doar un suflet rătăcit într-o lume rătăcită..

 

Amely

-Întâi mă ascund sub zece perne să nu aud cum urlă săracu’, apoi o să ţin de coadă.Sau poate te trimit pe tine să stai acolo.

-Păi nu ţii de el? Eu ce bază am în tine ?

-O să ţin altă dată..De data asta o să leşin  puţin..O să ţin de coadă ascunsă după pături şi perne…

-Să leşini? Mai este până dimineaţă..De la ora 7 poţi leşina cật vrei tu..Dacă te văd pe jos dau cu apă rece , îţi trece..

-Ai văzut că ninge afară? E plin aerul nopţii de fulgi, oare cum văd ei să se culce pe pămậnt?

-Au becuri pe cap.Te-a luat somnu de picotești acolo fată.

-Dacă ești mut , n-ai habar să întreţii conversaţia dorm.Mutulainen ce ești!

-Ce să zici și tu nah?

Soba cu lemne cậnta  abitir,  pacea abisală a cuprins lumea noastră iar merele lipite pe dulap şoptesc arome.Arome dulci, arome cu poveştile unei ierni interminabil de frumoasă.

-Mă duci acasă? Mi-e frică de câine! A zis Amely la un moment dat căscậnd Mi somn..

-Da’ce te mănâncă?

-Mi-e frică.Mă conduci acasă cavaler ce eşti?

-Bine.Hai! Nici nu e frig totuşi..

-Lupi sunt pe aici?

-Mari cât  stâlpul acela de la poartă.De unde să ştiu de sunt lupi sau nu?

-Am auzit că la Cărbuneşti au mâncat o fată..Că au devorat-o ..O haită mare de lupi şi o biată fată, săraca de ea !

-Da’câte nu mai auzi şi tu.Hai odată!

-Nu ţi-e frică să vii singur înapoi? Adică-i periculos bag de seamă!

-Ba da.Dar închid ochii şi merg pe zăpadă..Dacă voi fi mâncat de lup ce te vei face fără mine?

-O să plâng printre păpuşile mele şi apoi te uit..O să te uit în 2 sau 3 zile.Îmi dai braţul cavalerule? Nimic nu știi!

-Nu o să mă mănânce decât frigul.Noapte bună!

Am lăsat-o în poartă învăluit în noapte și zăpadă.Prin curţi lătra cậte un cậine adormit, ici colo lumină petec în casele cocoșate sub zăpadă.

Ce frumos mirosea a brad în camera de la drum!.Unchiul a pus beteală şi globuri iar ca efect special, instalaţie de pom, felinare colorate în roşu, verde, albastru care luminau  pe rând.De multe ori ţiganii de peste drum veneau să se minuneze de pomul nostru,  credeam că Moş  Crăciun sau Moş Gerilă umblă la toţi copii! Îl vedeam mergậnd prin ger la fiecare copil, la fiecare casă uitată în pătura de nea.

Când m-am trezit, ai mei lucrau deja pentru tăierea lui Ghiţă.În mijlocul curţii, bunicul a pus nişte coceni peste câteva bucăţi de cărbune încins.Şi era un frig!!.Ceaţa lăptoasă desena iarnă prin curtea topită  , cậinele se ghemuise în coteţ, numai nasul ieşea mic dintre blănuri.

-Ajută şi tu la sanie,S-o aducem  aici în mijloc.! A zis unchiu Costel desfăcậnd poarta. Mişcă-te că pierdem timpul şi avem o grămadă de treabă!!

Trăgeam cu unchiu-miu  de sanie   cậnd a intrat  în curte,stătea la poartă îmbrăcată în aceleaşi hăinuţe roşii contrastând cu zăpada albă.S-a apropiat prudentă mereu trăgậndu-mă de haină:

-L-aţi tăiat? E mort? E mort? N-am auzit nimic.E mort? Spune-mi că-I mort auzi?

-Încă nu.De ce te-ai trezit aşa devreme? Eu mă  ridicam din pat pe frigul ăsta!

-Credeam că l-aţi tăiat deja.Am fugit! Mă duc să mă ascund sub zece perini!

Bunicul a intrat în grajd şi-a prins godacul de urechi . Unchiul cu tata l-au trântit în zăpadă.Ştiam toată rutina : după ce unul din ei înfigea  baioneta în gâtlejul nefericitului, urma joaca oamenilor mari cu pârlitorul legat la o butelie, urletele pe care le scotea sacrificatul parcă nu se mai terminau.

-Lasă să se scurgă sângele!.Înfige cuţitul până îi tai beregata!.Aşa îi tai aerul!

După proba focului, spălarea,  bunica aduce o tavă cu tămâie pe care o vântura în jurul godacului spunând cuvinte pe care nu le înţeleg.Apare din nou Amely.E roşie în obraji şi probabil şi picioarele îi sunt îngheţate.

-O să ţineţi de el să nu fugă! Zice bunicul.Îl ţineţi de coadă!

-Păi cum să fugă? E mort nu?

-Cum să fie mort? Ţine-l de coadă! Ţine-l bine!.Uite, dacă nu l-ai ţinut scoate ceva pe sub coadă! Uite!

-Îmi dai mie urechea?

-Şoric nu vrei?

-Ba daa! Vreau! Vreau! Uite cum iasă aburi din bietu’ animal.

-Mâncaţi cu sare că altfel vă apucă durerea de burtă!

-Nişte ţuică nu aduce nimeni? .Nepoate, adu’nişte ţuică fiartă că mi-au îngheţat cuvintele !

-Să bem pentru răposatu’!

Bancul serii

Un om se duce la doctor
– Domnule Doctor am o problema. In fiecare seara cand ma culc in somn imi apare un pitic ce ma intreaba: – Ai facut pisu?
Iar eu raspund Nu si atunci el zice : -Hai sa faci! Si dimineata ma trezesc ud.
Doctorul: – Fi atent cand mai apare piticul sa ii spui ca ai facut pisu.
Pleaca pacientul acasa si noaptea apare iar piticul si il intreaba: -Ai facut pisu?
Pacientul: – Da!
Piticul: -Bine atunci hai sa facem caca!

Bancuri

Un nebun prinde pestisorul de aur. Pestisorul speriat:
-Nebune, daca imi dai drumul, o sa iti indeplinesc 3 dorinte.
-Ihh… Da?
-Sigur ca da! Hai, spune, care e prima ta dorinta?
-Pai… Sa nu mai fiu nebun.
Pestisorul il face sanatos.
Nebunul:
-Ahaha, sa ma cac, sunt sanatos!
-M-am c…t sa’nebunesc!

Robotul telefonic la spitalul de psihiatrie:
Daca suferi de tulburare obsesivo-compulsiva apasa repetat tasta 1.
Daca esti co-dependent , roaga pe cineva sa apese tasta 2.
Daca ai personalitati multiple apasa 3, 4, 5 si 6.
Daca esti paranoic, nu e nevoie sa apesi vreo tasta. Deja stim cine esti; ramai pe fir, sa iti detectam telefonul.
Daca esti schizofrenic, asculta cu atentie, si o voce iti va spune ce tasta sa apesi.
Daca esti deprimat, nu conteaza ce tasta apesi. Oricum nu iti va raspunde nimeni.
Daca suferi de halucinatii, fii atent ca obiectul acela pe care il tii la ureche este viu si o sa te muste de ureche

Amely

-Credeam că te-am pierdut vere, fac spume aşteptậndu-te.Tu eşti Amely?

-Ea e Amely, deja m-a trimis acasă cậnd te-a văzut.Repede să scape de mine.

-He!  Mergem la un cinema special.Bă eşti sigur că nu ne pârăşte? Ai încredere în ea?

-Nu pârăşte! Altfel zboară acasă imediat! Nu-i aşa Amely?

– Moi?Sunt mută şi surdă! Nu ştiu nimic, nimic!

-Nici văruca  noastră nu ştie nimic dar imediat cum apare buna îi spune tot, ştim noi viteze de astea.Dacă o luăm pe spinare o luăm toţi clar să fie!

Ne-am oprit în faţa cinematografului, au mai apărut doi fraţi, colegi cu Ionuţ de clasă:

-Nu putem intra pe uşa principală, filmu-i cu femei goale..Cum facem? Ne prind şi ne dau afară.în plus, e vecina Sorica de serviciu.Cum naiba intrăm?

-Ştiu eu, a zis  grăsanul ce se ţinea scai după văru-miu.Intrăm pe scara de incendiu şi de acolo în sala de proiecţie..Ce ziceţi?

-Mai întrebi? Hai!

Scara de incendiu am găsit-o prin spatele clădirii într-un gang iar în câteva minute am început urcuşul.Ionuţ primul, Amely, eu , grăsanu şi frate-su..

-Nu mai pot ieşi din sậrme! A ţipat grăsanu’ Trageţi-mă de aici!

-Mă-sa! Stai cuminte acolo că vin şi te trag! A strigat furios Ionuţ trecậnd înapoi.Scara s-a scuturat odată şi bine, am auzit nişte icnete  grăsanu s-a căţărat  pe  acoperiş roşu la faţă ca sfecla.

-Pe acolo ! a zis el şoptit abia respirậnd.Pe acolo !

Sala de proiecţie era goală, poate omul cu aparatele ieşise la o ţigare sau ceva, nu vedeam nimic, ne înghesuiam în singurul punct, o cărămidă dată la o parte, o geană pentru un singur ochi.

-Ce vezi acolo mă? Ce vezi? Zi şi mie! Ce vezi?

-Una goală, atật văd că se mişcă încolo şi-ncoace ca disperata, nu stiu ce are.. !?

-Mai jos? Mai jos? Mă-sa ! Ce drac are aia de jemuie aşa ?

-Mă ce căutaţi voi acolo? Stai  să aduc io’miliţia! S-a ivit un personaj  gata să dea buzna peste noi.Miliţiaa!! Miliţiaaa!! Stai că vă dau eu vouă! Miliţiaa!!

Noi am fugit cum am fugit dar grăsanu’ rămas ultimul a trebuit să-şi dea drumul pe scară în jos direct în tomberonul de gunoi..Mirosea ca o haldă de steril, cu greu l-am recuperat din acel loc mizerabil.

-Am pierdut şi filmu’ , fir-ar să fie!

-Vreţi să vedeţi un film adevărat? S-a oprit grăsanul roşu ca un rac.Un film pe viu, vreţi? Dacă tot n-am putut să vedem filmul măcar să vă ofer ceva extra.

-Grasule, eşti nebun? Unde să vedem? Iar ne căţărăm? Vrei să ne omori cu zile?

Amely

-Tulvai! Ioi Doamne! Ioi Doamne ce pagubă or făcut! Tulvai ! Or stricat bunătate de măr ! Tulvai ! i s-a auzit glasul din grădină.

-Cine bună ? Cine-o stricat mărul ? întreb eu jucậndu-mă prin băltoace, poate or vin’t  copii ciobanilor din vale, ei mai vin şi strică.

-Piei din ochii mei ! Piei ! Te-o văz’t lelea Floarea şi tu mai ai nas să zici ceva ? Piei ! Unde-i împieliţatu’ celălalt ? Las că vă ogoi io !

Bunicul râdea  cu gura până la urechi stând pe piatră şi din când în când se ştergea la ochi cu batista sa albastră:

-Copilaşii mei! Fac prostii nu glumă! Mânce-i tata! Ca zmeii fac ei boacăne!

-Bărbate, tu îi înveţi numai prostii pe mânjii ăştia! Cum o să scot oameni din ei? Buna stătea cu mậinile în sận privind aspru spre bărbatul ei.

-Am trecut prin iad în 44’deşi eram un copil.Se vor învăţa , vor şti că viaţa e grea! Vor şti!

-Api,tu eşti la minte copt ca şi ei, nu mă mir de nimic pe lumea asta, de nimic, doamne feri-mă şi curăţă-mă de păcate!

-Ce-i ştii tu femeie? Dai din gură ca o moară stricată, iacă, or mậncat merele, mare pagubă! Vezi că ai uitat să faci prescura şi cozonacii..Auzi la ea, minte de  femeie deh! Or mậncat nişte mere şi tu baţi din moară ca-n ziua de apoi!

Buna se linişteşte o vreme, îşi suflecă mậnecile, pune o cruce mare pe pieptul şi fruntea ei apoi deschide uşa de la cuptior:

-Ionel, adu cozonacul la cuptor! Stau de poveşti şi pierd timpul cu voi ! Ionel auzi ? Adu’ tava cu cozonacu’ de pe masă !

Ridic tava cu cozonac, o las jos, o ridic, nu e foarte grea dar îmi place ideea unui zbor în furtună, salt un picior peste treaptă, cotesc scurt în faţa mesei cu aluat şi ridic încă odată tava direct spre oala mare cu ciorbă.Cozonacul se duce buluc în oală, bunicii îii creşte tensiunea iar ochii săi tind să devină tridimensionali.Obrazul rozaliu de obicei, s-a făcut roşu iar mậna dreaptă se ridică tremurậnd spre bărbie :

-Du-te! Du-te că pun mîna pe par şi te snopesc! Du-teee !! A-f-a-r-ă !

M-am întors stậnga-nprejur şi afară departe de o posibilă scatoalcă, Ionuţ stătea lipit de perete :

-Auzi ? Tu mai ştii filmul de duminica ? Racheta albă ?

-Da.Mă trezeam cu el dimineaţa.De ce?

-Mă gândeam,butoiul ăla mare de prune, să punem nişte apă în el să facem baie..Voju’-i numa’ bun de scăldat în el, amu că dă şi un pui de căldură să scuture pielea.

-Durează cam mult, ne lasă bunica ? Cu ce băgăm apa înăuntru ?

-Tragem furtunu’ de udat adus de tata  săptămậna trecută, dacă o ploua sigur nu ne trebuie în grădină, îl aducem aici, legăm la fậntậnă şi gata.

M-am dus la buna senin, atật de senin că nici o prostie nu făcusem pe ziua respectivă încật să n-o aprind din nou ca pe o pală de iarbă uscată :

-Vreau să fac baie în vojul de prune, mă laşi ? Băgăm apă, facem baie, ne laşi ?

S-a întors cu faţa mirată, poate mai văzuse la vremea ei nebuni dar acum îi întreceam pe toţi din neam.O secundă, două n-a putut zice nimic, gura mică s-a strậns , apoi s-a rotunjit iar glasul a sunat ca furtuna de peste deal la apogeu:

-Măăăă! Măăă! Cum să faci baie în voj? Să-l spurci? Tulvaii! Doamnee! Doamne ce neebuun! Te spun lu’ tactu cậnd vine! Te spui! Gata! Să nu te mai aducă pe acilea! Tulvaaai ! Îmi spurcă voju’ !!!

Am auzit-o jeluindu-se o vreme şi am fugit, m-am ascuns în grădină de unde urmăream toate întậmplările.Ionuţ a păşit încet lậngă mine zicậnd :

– Facem nişte bărcuţe să le punem pe apă? M-am plictisit şi buna mă trimite de colo, colo numa’ să nu mă vadă că stau degeaba.Nu te mai ascunde că tot te va spune.Hai să ne jucăm.Nici eu n-am să scap aşa că trebe’ să profităm de ultimele zile în vacanţă.

-Să găsim nişte cuie, nişte conserve.. facem ditamai vapoarele..Le punem catarge, poate facem ceva mare, haidem!

-Hai! Iar o să ne certe!  În loc să facem treabă, umblăm pe vale..