Ingeri si larve

-Tot visezi la evadare? Tot nebun ai rămas, cum crezi că scapi de aicea, tocmai din buricul Deltei? O să zbori?

-La cật mă aruncă ăştia în apă sigur învăţ să înnot.Îmi trec prin cap nişte gậnduri cum numai eu ştiu să le meşteresc.

-Las-o moartă! Nu mai plecăm noi de aice în veci.Nu vezi că mor cu sutele?  În ritmul ăsta crăpăm cu toţii!

-Brr! Rece s-a mai făcut! Bă n-ar trebui să primăvara odată? Brrr! Mi-au îngheţat ţurloaiele sub cậrpele astea.

-Mintea nu ţi-a îngheţat? Poate îmi dai o idee de fugă.Poate mă faci de o iau spre sậrma ghimpată şi gata.Termin cu toată amărăciunea.

-Căpcăun fricos ce eşti! Te caci pe tine mai rău ca una care  vede ştromeleagu’ prima dată.

Gậndurile prind contur, zare limpede odată cu închiderea Canalului, soldaţii ne înghesuie ca pe vite în vagoane cu diferite destinaţii.

-Tu meri la Craiova bă! La Craiova la penitenciar auzi? Au ăia o zamă bună de iarbăă!! Bă o să te caci pe tine  verde auzi?

Loveşte cu pumnul bolovan în tăblia căpăţậnii apoi cu şutul bocanc înjurậnd:

-Paştele şi anafura ta de bandit! Morţii mă-tii de bandit!

-Mă duce la Craiova auzi mă? Mă bate bine întậi apoi sunt dus la Craiova să mậnc iarbă.Da’ ce mă-s vită?

Maşina dubă stă lipită peron, doi securişti în spate, doi faţă cu tot cu  pistoalele lor automate.Fumează liniştiţi împrăştiind aburi nicotici peste prelata vehiculului.Cel mai solid dintre ei şi-a scos fotografia dintr-un buzunar arătậnd-o către ceilalţi trei:

-Aici am omorật eu nişte bandiţi.Mă i-am puşcat aşa..Să cure sậnge, mult sậnge.

-Uite că vin ăia!

-Grasule desfă duba mă  să intre bandiţii!  Să intre că de ieşit ioc!

Trupuri vii maltratate reazămă poteca de piatră .Mậinile întinse cătuşă-n cătuşă caută puterea unui înainte.Uşa dubei se deschide scậrţậind a moarte curentă aşteptậnd finaluri, gloanţe:

-Mă să nu careva cumva să ridicaţi capu’ da? Vorbeşte cel solid.Să nu care  că..

-Dimi dă-i drumu! Avem cărare de bătut! Capu joos! Vrai să dau cu patu’?

Corpurile se lipesc, se desfac, cresc în tavane de tablă la fiecare cotitură.Bucureştiul dispare înghiţit în gura hulpavă a timpului concret dincolo de Braşov.Grăsanul a adormit cu gura căscată , picături de sudoare rotundă exultă pe faţa lui lună .Şoferul cască, se freacă la ochi apoi trage de volan spre primul puţ de apă.

-Facem popas aici să beie şi ăştia apă.Îs tineri mă, să beie şi ei apă că cine ştie une’ or mai be’.

Izvorul s-a ivit pe drumeag dincolo de şosea între două bucăţi lungi de lemn braţe.Gardienii sunt în spate , fumează din nou  urmărind voios setea astậmpărată cu greu.Poate au amintiri, poate au acasă copii, fraţi.

-Gata mă, gata!v-ajunge!

Securistul corpolent se interpune între prizonieri şi restul colegilor.A ridicat arma încet mậngậind-o parcă.Patul lucios i-a ajuns în dreptul pieptului uriaş.Primii s-au oprit aşteptậnd moartea, cei din spate simt lovitura care-i scutură peste mậini şi capete.

-Mişcă-te Ioane odată că n-avem timp! Unde-i Mircea?

-L-au dus la Craiova părinţele.L-au dus la Craiova cu altă dubă.Pe alt drum.

-Îmbrăcaţi-vă cu hainele astora! Iute pậnă nu se trezesc!

Maşina se pune martor tăcut din nou la drum traversậnd munţii.Într-unul din satele ardelene se opreşte:

-În curtea din spate, direct în grajd cu ei! In partea din faţă –i aşezaţi unu’ cậte unu!

Falsul securist dispare pe uliţele satului adormit pậnă-n buza postului de miliţie.Două cadre vigilente ce dorm de somn zdrobit pe mesele geluite:

-Un tovarăş la care să mă plậng şi eu găsesc?

Capul caraliului se ridică încet, speriat din cauza trezirii furtună, muntele din faţa lui şi-a întins crestele mậini pậnă aproape de grindă:

-Mitale vrei a te plậnge? A te plậnge la ce şi de ce?

-Am în curte nişte bandiţi.Stau pitiţi în şură.Au arme, mi frică!

-Ban.ban.diţi? Vrei să zici bandiţi din ăia de-ai lu’…?

-Da, da, de-ai lu’.Dacă nu faceţi ceva o să mă plậng organelor superioare de partid da?

-Imediat! Imediat tovarăşe! Aşe spirit  civic n-am mai văz’t de mult pe aice! Merem dară!

Xpas

Reclame

amely

-Vreau să plec din orașul ăsta mamă ! Vreau să dispar de aici ! Mi-a murit primul prieten  în braţe fără să pot face nimic, nimic auzi ? Nimic !

-Nu pleci nicăiri ! Nu plecăm nicăiri ! Unde să te duci ? Aici ai facultatea de medicină , acolo unde crezi tu n-ai nimic ! N-avem nimic , nimic ! Vreau să-ţi fac viitorul aici nu într-un orășel mort din toate punctele de vedere !

-Nu vreau să mai stau o zi cu  prietenul tău în casa asta ! Mi scậrbă de el ! Mi scậrbă cum se uită la fetiţele alea nevinovate de la gimanstica aerobică !

-Vorbim cậnd mă întorc din tura de gardă ! Ai face bine să rămậi cu picioarele pe pămậnt ! Dacă-mi faci probleme trec eu la represalii !

-Mă lași singură ca de obicei ! Ştii toate probleme , nu faci nimic ! intr-o zi…

Discuţia se termină brusc tăind adậnc urme în sufletul copilei.George o găsi seara tậrziu pe una din băncile parcului  aproape îngeţată.

-Te caut de 2 ore, te-ai tậmpit ? strigă la ea cu ochii mari ieșiţi din orbite.Vrei să mă bagi la nebuni ? Marș în casă ! Ai teme de făcut ! Ai un examen de dat !

-Marș îi zici lu’ mă-ta ! Nu merg cu tine  în casa aia ! Dispari !

-Neno…te omor ! stai să intri în apartament că vezi tu ! Stai numa’ stai !

Incercă s-o tragă de  mậnă, Amely se opuse cu toată forţa de care era capabilă.Se smulse din  încleștare apoi dispăru pe scară lăsậndu-l mască pe George :

-Amely deschide ușa acum ! Sunt tatăl tău !

-Te minţi singur ! Tatăl meu a murit de mult ! Nu mai insista ! Du-te la casa ta ! Dispari sau chem poliţia ! Ai  abuzat o fată ! O nevinovată ! Nu voi fi a doua ! Sau a treia !

-Amely o să regreţi ! O să regreţi amarnic ! Deschide ușa și mă jur că voi fi înţelegător cu tine ! Ești domnișoară, te înţeleg !

-Pleacă ! Ai casa ta ! Dispari sau chem poliţia n-auzi ? Lumea ieși pe palier holbậndu-se ca la circ.

-Amely pricepe !  Ce-a fost a fost ! Ţi-am salvat viaţa !  De ce uiţi asta ? Ţi-am salvat viaţa atunci !

-Vrei să uit că m-ai bătut ? Că ţi-ai bătut joc de mine  cum ai vrut tu ? Pleacă ! Deja am sunat la poliţie !

-Copilă proastă fac ce vreau eu ! Uiţi unde am lucrat ? Tu crezi că s-a schimbat ceva ?      Deschide ușa asta nenorocită !

-Mai bine mor ! Nu vreau să respir aer cu tine în casă, ţi-ai bătut joc de Liliana ! Nenorocitule !

-Hai că i-a plăcut ! Vrei și tu ? Te rezolv auzi ? Voi ce vă uitaţi mă ? Trebuia să tragă ăia in decembrie în voi ca-n muște ! Lăbari cu pensie !

George se zdrobși furios către vecinii care dispărură în apartamente cật ai zice pește.Se întoarse hotărật spre numărul 12, ușa era deschisă:

-Hai păpușa tatii că  știi să fi docilă! Haida ha! Să vezi tu amu ce-ţi fac io!

Din dreptul ușii simţi lovitura-n cap ca un ciocan.Ameţeala se împleti cu surpriza  neplăcută de a te știi dus de nas de o  copilă de 14 ani.Vru să se ridice ca să-și primească apoi  în nări șprayul paralizant pe care-l ţinea ascuns  în șifonier.

Dimineaţa-l găsi întins în bucătărie printre vasele răsturnate, golite de orice substanţă.Anica își puse mậinile –n cap jeluindu-se:

-Doamne iartă și păzește! Sunteţi nebuni! Nebuni de legat mă jur!

-Fiică-ta e o nesimţită! O nesuferită! I-am salvat c*r* iar ea poftim! Mă tratează ca pe un criminal!  Trebuia s-o las acolo să crape!

Amely apăru dintr-una din camere obosită, albă la faţă:

-Ăsta-i omu’ cu care împarţi patu’ cậnd vii din tură! Ăsta vrea să-mi fie tată da? Într-o zi o să-l găsești peste mine ok? Sper să fii mulţumită! Eu am plecat!.Mai bine mă duc să zac lậngă ameţitu’ ăla! Am mai multă siguranţă decật  în casa mamii mele!

Dispăru pe ușă ca vậntul lăsậnd totul în urmă.Trenul de noapte o cuprinse încet printre lacrimi, suspine și vise destrămate.Dimineaţă se coborî îngheţată bocnă într-o gară micuţă, imundă și săracă.Cu ultimele puteri formă numărul de telefon:

-O să zaci tot Crăciunul aşa? Las-o în dunga pădurii,  mor aici în gara asta de nimic, nici măcar căruţa aia pentru morţi n-o să mă desfacă de peronu’ ăsta!Vino la gară să mă iei că am îngheţat bocnă!

-Mă duc la gară să iau dementa, i-am zis mamei în vreme ce alergam pe scări. I s-a făcut de zăcut în oraşul nostru!

-Vezi că pleacă unchiul Milică la gară.Du-te cu el cu maşina.Autobuz n-ai, fugi repede!

-Bine.Am fugit.Am fuugiit!!!

Unchiul Milică se învîrtea ca un apucat în jurul maşinii, meşterea ceva la ea, s-a uitat la mine  şi a zis:

-Te duci la mậndre nepoate? Arăţi ca un cocoş parfumat, a rậs el lovind uşa maşinii cu pumnu’.Mă-ta! Parcă eşti Dorica după nunta de aur.leşinată!

Maşina a pornit greu strecurậndu-se printre troienele murdare, îngheţasem pe bancheta din spate, banchetă pe care unchiu Milică căra zilnic, miei, purcei, alte n animăluţe, baloţi de paie, uneori chiar baligă, îngrăşămậnt pentru pămậnturile lui.

-Uite fata ! Pom de Crăciun ! rậde apoi roteşte volanul cu ambele mậini.

-Dacă reuşesc să o dezgheţ, da, cred că-i bocnă, nici de mişcat nu se mişcă.. Bocnă de îngheţată ,  ceva timp n-a să scos cậteva cuvinţele,.obrajii îi erau roşii vineţii , ochii  închişi strậnşi la maxim..Mă uitam la ea, zậmbeam apoi a căzut cu capul pe banchetă într-un leşin atotputernic.

Mama ta a înnebunit! — Lupul Dacic https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2018/02/27/mama-ta-a-innebunit/

Povestește Charlie Chaplin un episod trist din copilăria sa: „Eram în vacanța de vară, așa că m-am gândit să mă duc mai devreme la McCarthy acasă – aș fi făcut orice ca să scap din mansarda noastră mizeră. M-au invitat să rămân la prânz, dar am avut intuiția că trebuie să mă întorc acasă la […]

via Mama ta a înnebunit! — Lupul Dacic

Canal Reef Express 4b — tugster: a waterblog https://tugster.wordpress.com/2018/07/22/canal-reef-express-4b/

What is that? asked one gentleman standing at beside a lock. The geese took no chances and scurried as it approached. From this angle, its ferry origins are quite evident. Scroll to compare with SS Columbia and SS Astoria. This is the bow of Ward’s Island; she’s departing the way she arrived around 1937 but stern […]

via Canal Reef Express 4b — tugster: a waterblog