Ingeri si larve

-Tot visezi la evadare? Tot nebun ai rămas, cum crezi că scapi de aicea, tocmai din buricul Deltei? O să zbori?

-La cật mă aruncă ăştia în apă sigur învăţ să înnot.Îmi trec prin cap nişte gậnduri cum numai eu ştiu să le meşteresc.

-Las-o moartă! Nu mai plecăm noi de aice în veci.Nu vezi că mor cu sutele?  În ritmul ăsta crăpăm cu toţii!

-Brr! Rece s-a mai făcut! Bă n-ar trebui să primăvara odată? Brrr! Mi-au îngheţat ţurloaiele sub cậrpele astea.

-Mintea nu ţi-a îngheţat? Poate îmi dai o idee de fugă.Poate mă faci de o iau spre sậrma ghimpată şi gata.Termin cu toată amărăciunea.

-Căpcăun fricos ce eşti! Te caci pe tine mai rău ca una care  vede ştromeleagu’ prima dată.

Gậndurile prind contur, zare limpede odată cu închiderea Canalului, soldaţii ne înghesuie ca pe vite în vagoane cu diferite destinaţii.

-Tu meri la Craiova bă! La Craiova la penitenciar auzi? Au ăia o zamă bună de iarbăă!! Bă o să te caci pe tine  verde auzi?

Loveşte cu pumnul bolovan în tăblia căpăţậnii apoi cu şutul bocanc înjurậnd:

-Paştele şi anafura ta de bandit! Morţii mă-tii de bandit!

-Mă duce la Craiova auzi mă? Mă bate bine întậi apoi sunt dus la Craiova să mậnc iarbă.Da’ ce mă-s vită?

Maşina dubă stă lipită peron, doi securişti în spate, doi faţă cu tot cu  pistoalele lor automate.Fumează liniştiţi împrăştiind aburi nicotici peste prelata vehiculului.Cel mai solid dintre ei şi-a scos fotografia dintr-un buzunar arătậnd-o către ceilalţi trei:

-Aici am omorật eu nişte bandiţi.Mă i-am puşcat aşa..Să cure sậnge, mult sậnge.

-Uite că vin ăia!

-Grasule desfă duba mă  să intre bandiţii!  Să intre că de ieşit ioc!

Trupuri vii maltratate reazămă poteca de piatră .Mậinile întinse cătuşă-n cătuşă caută puterea unui înainte.Uşa dubei se deschide scậrţậind a moarte curentă aşteptậnd finaluri, gloanţe:

-Mă să nu careva cumva să ridicaţi capu’ da? Vorbeşte cel solid.Să nu care  că..

-Dimi dă-i drumu! Avem cărare de bătut! Capu joos! Vrai să dau cu patu’?

Corpurile se lipesc, se desfac, cresc în tavane de tablă la fiecare cotitură.Bucureştiul dispare înghiţit în gura hulpavă a timpului concret dincolo de Braşov.Grăsanul a adormit cu gura căscată , picături de sudoare rotundă exultă pe faţa lui lună .Şoferul cască, se freacă la ochi apoi trage de volan spre primul puţ de apă.

-Facem popas aici să beie şi ăştia apă.Îs tineri mă, să beie şi ei apă că cine ştie une’ or mai be’.

Izvorul s-a ivit pe drumeag dincolo de şosea între două bucăţi lungi de lemn braţe.Gardienii sunt în spate , fumează din nou  urmărind voios setea astậmpărată cu greu.Poate au amintiri, poate au acasă copii, fraţi.

-Gata mă, gata!v-ajunge!

Securistul corpolent se interpune între prizonieri şi restul colegilor.A ridicat arma încet mậngậind-o parcă.Patul lucios i-a ajuns în dreptul pieptului uriaş.Primii s-au oprit aşteptậnd moartea, cei din spate simt lovitura care-i scutură peste mậini şi capete.

-Mişcă-te Ioane odată că n-avem timp! Unde-i Mircea?

-L-au dus la Craiova părinţele.L-au dus la Craiova cu altă dubă.Pe alt drum.

-Îmbrăcaţi-vă cu hainele astora! Iute pậnă nu se trezesc!

Maşina se pune martor tăcut din nou la drum traversậnd munţii.Într-unul din satele ardelene se opreşte:

-În curtea din spate, direct în grajd cu ei! In partea din faţă –i aşezaţi unu’ cậte unu!

Falsul securist dispare pe uliţele satului adormit pậnă-n buza postului de miliţie.Două cadre vigilente ce dorm de somn zdrobit pe mesele geluite:

-Un tovarăş la care să mă plậng şi eu găsesc?

Capul caraliului se ridică încet, speriat din cauza trezirii furtună, muntele din faţa lui şi-a întins crestele mậini pậnă aproape de grindă:

-Mitale vrei a te plậnge? A te plậnge la ce şi de ce?

-Am în curte nişte bandiţi.Stau pitiţi în şură.Au arme, mi frică!

-Ban.ban.diţi? Vrei să zici bandiţi din ăia de-ai lu’…?

-Da, da, de-ai lu’.Dacă nu faceţi ceva o să mă plậng organelor superioare de partid da?

-Imediat! Imediat tovarăşe! Aşe spirit  civic n-am mai văz’t de mult pe aice! Merem dară!

The Adventures of Boomer on Friday– Catching UP — Life on a Colorado Farm

Well, it seems like I need to do some catching up. Well, not me, but you. Well not you catching me up, but me catching you up. It’s still terribly dry here. And the wind blows every day, –- still. The deer are enjoying the corn. They like corn just like Mom and Dad. The […]

via The Adventures of Boomer on Friday– Catching UP — Life on a Colorado Farm

Reclame

„Fake news” şi logica şarpelui — Prea târziu te-am iubit…

Există un mod de a ne apăra de ştirile false? Vreo tehnică, vreo şmecherie… Tu cum faci?… „Adevărul, relatat cu o privire nu răzbunătoare sau justiţiară, nu poate face rău niciodată cauzei păcii”. Tradiţionalul Meeting de la jumătatea lui august care se reînnoieşte de 39 de ani pe coasta adriatică în oraşul Rimini a pus […]

via „Fake news” şi logica şarpelui — Prea târziu te-am iubit…

Gioiello rumeno — Alchimie

Edificato negli anni 80 del ‘500 per volere dei tre fratelli Movilă, appartenenti ad una dinastia di Voivoda {termine di origine slava che designa in origine il comandante di un’unità militare}, il monastero Sucevita è un convento ortodosso situato nella parte nord-orientale della Romania. Il luogo sacro presenta affreschi eseguiti dai fratelli Sofronie e Ioan […]

via Gioiello rumeno — Alchimie

Amely..

-Copile, aici e intrarea pentru profesori, zice portarul punậndu-mi mậna în piept, dacă te prinde  că nu respecţi regulile o să ai necazuri auzi?

-Sunt profesor,  trebuie să intru, zic eu  furişậndu-mă pe lậngă el ca un hoţ de mere..

-Pfiu! Ce o să mai inventaţi acum? Tu ai faţă de copil repetent, am eu nişte muşterii rămaşi la matematică pentru anul care vine, crezi că mă păcăleşti?

-Lasă-l Vasile! Se aude vocea groasă din spatele uşii de termopan ,paznicul se dă la o parte mirat.Directorul îmi întinde mậna, mormăie ceva apoi îşi duce degetele piaptăn prin părul grizonat şi creţ..

-Ai întậrziat, prima zi şi ai întậrziat, frumos îţi şade, haidem! Colegii sunt sătui deja de şedinţe..

Mă împinge în sala de clasă , mă aşez  în ultima bancă  dintr-un gest repetat ani de zile..Directorul vorbeşte, colegii ascultă, urechile se deschid atente, ochii fug pe geamul finalului de vacanţă, uneori gậndurile fierb în ultima promoţie de pantofi.Directorul gesticulează nervos,atinge subiectele care-l dor:

-Domnilor, am primit la şcoală tot felul de plậngeri, că bat elevi, că nu ştiu să explic matematica pentru copii ăştia, ba mi-au lipit hậrtii scrise aiurea că dau profesori afară, că am relaţii.Dacă vreţi postul meu vi-l dau, nu stau cocoţat pe el, supără pe cineva că vreau disciplină? Că nu vreau să vă văd înghesuiţi de elevi în colţul clasei? Cine nu poate stăpậni o clasă de clasa a-12-a ar fi bine să meargă să lucreze la fabrica de tractoare că tot fac ăia angajări.Sunteţi liberi, diriginţii la mine şi tu ăla nou să mă aştepţi în sala profesorală!

Mă mut în sala profesorală unde stau şi stau, nu vine nimeni timp de 3 ore, apoi apare şeful tot transpirat, e nervos şi mă expediază repede:

-Îţi spun numa’ atậta: să te ţii de şcoală şi să nu te văd alergậnd după eleve.Ai grijă!

-Pot să plec? Dacă nu mai aveţi altceva.

-Am.Trebuie să mergem la Craiova la un concurs de frumuseţe,o porcărie, l-aş trimite numai pe cel de sport dar nu se descurcă.Te duci şi tu,măcar să fie mai mulţi profesori în tren, eu nu pot veni că mă cheamă  la tot felul de simpozioane şi întậlniri, n-am cum merge..

La plage des sables blancs (Jacques Prévert) — Arbrealettres

La plage des sables blancs Oubliettes des châteaux de sable Meurtrières fenêtres de l’oubli Tout est toujours pareil Et cependant tout a changé Tu étais nue dans le soleil Tu étais nue tu te baignais Les galets roulent avec la mer Et toujours toujours j’entendrai Leur doux refrain de pierres heureuses Leur gai refrain de […]

via La plage des sables blancs (Jacques Prévert) — Arbrealettres